ANUNT UMANITAR

     
În anul 2003, în iulie, am fost diagnosticată cu tumoră cerebrală, situată în lobul temporal drept.

     Avea dimensiunea de 4/4/3 cm (cam cât o nucă mai mare)…din păcate.

     Cumplita veste m-a făcut să cred că viaţa mea avea să se sfârşească la 29 de ani (cât aveam atunci). Dupa şoc, a urmat intervenţia chirurgicală, într-un spital din Timişoara, iar mai apoi tratamentul oncologic într-o clinică din Cluj – Napoca, deoarece diagnosticul anatomo-patologic a fost de : oligoastrocitom Gr.2 . Cinci săptămâni am stat la Cluj, departe de casa şi familie, suportând cu stoicism radioterapia, care a distrus pe lângă celulele cancerigene şi ţesut sănătos din creier, lăsând ceva urmări.

     A fost o perioadă dureroasă, atât la propriu , cât şi la figurat, deoarece lupta cu cancerul este teribilă! E o boală atât de „parşivă”…Se instalează fără prea multe semne şi doare când e destul de târzie! Am luptat zi de zi, clipă de clipă, pentru a mă vindeca, să-mi pot creşte fetiţa care mă aştepta acasă. Am văzut atâta suferinţă în jurul meu, oameni deznădajduiţi, aflaţi la capătul puterilor încât versurile lui Coşbuc: ,,O luptă-i viaţa; deci tu luptă. Cu dragoste de ea cu dor. O fi viaţa chin răbdat/Dar una ştiu, ea ni s-a dat /ca s-o trăim! mi le-am făcut motto, căci numai în faţa morţii pricepe omul preţul vieţii! Dupa o perioadă  de repaus, timp necesar pentru a-mi reveni fizic şi psihic, mi-am reluat activitatea de profesor psihopedagog la C.S.E.I. ,,Dumitru Ciumăgeanu” din Timişoara.

     În primii 2 ani de la intervenţie am făcut analize RMN-uri foarte des (la 3 luni, la 6 luni, la 9 luni) iar mai apoi o dată pe an.

     Din august 2003, până în prezent rezultatele au fost ,,fără recidivă locală” .Atât de mult mă bucuram şi ii mulţumeam Bunului Dumnezeu pentru şansa pe care mi-a dat-o , de- a trăi şi de a mă bucura de tot ceea ce mă înconjura!

     În ianuarie, 2011, am făcut RMN-ul anual, la spitalul Judeţean din Timişoara. Rezultatul a fost ,,favorabil” (anexez) ca de obicei, dar simptomele ce le aveam (tulburări inexplicabile de atenţie, m-au determinat să fac investigaţii mai amănunţite – spectroscopie (în martie 2011) unde s-a văzut clar o tumoră recidivată, cu dimensiuni semnificative 3,7/2,4/3,2.

A fost atât de şocantă vestea încât şi acum mă mai înfior, amintindu-mi

     Mi s-a oferit şansa, să fac un consult de specialitate la o clinica din Hanovra (Germania) unde medicii mi-au spus că tumora n-a recidivat în 2 luni (din ianuarie până  în martie) ci în ani de zile. Le-am arătat toate RMN-urile pe care le-am facut . M-am simţit ca un cobai pe care s-a experimentat ani şi ani.

7 ani de zile medicii români mi-au vândut iluzii! Oare de ce? Cine-i vinovat? Aparatura noastră depăşita şi uzată cu care spitalele sunt ,,dotate”  sau e vorba de o eroare umană? Nu acuz acum pe nimeni că nu mi-ar folosi la nimic! Tumora e acolo, şi încă se instalează ,,bine” ( a început să facă rădăcini, mi-au spus medicii germani) şi trebuie scoasă.

     Din păcate intervenţia costă o sumă uriaşă – 50.000 euro, bani pe care n-aş putea să-i adun în 2 vieţi, dacă Dumnezeu ar îngădui să trăiesc atât.

     Operaţia a fost programată pentru 18 iulie la, International Neuroscince Institute din Hanovra, urmând ca să adun banii necesari intervenţiei.

     Se zice că în viaţă ai nevoie de putere ca să-ţi ascunzi suferinţa şi curaj ca să-ţi arăti durerea şi să lupţi cu ea, că ai nevoie de putere ca să supravieţuieşti şi curaj ca să traieşti!

     Eu curaj am să merg mai departe, dar nu şi banii necesari pentru operaţie, de aceea va rog să mă ajutaţi cu orice sumă doriţi în conturile:

CONT BRD LEI

COD IBAN : RO27BRDE360SV22144303600

CONT BCR EURO

COD IBAN: RO38RNCB0805105954330001

COD SWIFT (pt. strainatate) RNCB    ROBU

img-520053706-0001
img-520053735-0001
img-520053802-0001
Scan creier RMN

Vă mulţumesc şi Bunul Dumnezeu să vă aibă în paza LUI!

32 comments May 13, 2011